Reuniune
Fara doar si poate…regasesti acele minuni numai intorcandu-te intrun moment cert…sigur , acel moment ce nu paleste niciodata, ce nu ne schimba cu toate ca trec peste noi atatea si atatea umbre…:) Fiindca de copilarie este vorba, am hoinarit putin acum cateva zile, pe dealurile unde mi-am julit genunchii, unde am picat cu schiuri din lemn lucrate in ograda vecinilor, unde culegeam papdii si fugeam dupa rate salbatice…De ce? Fiindca acolo este esenta si acolo esti si vei ramane cel vesnic, cel mereu autentic.
Punct si de la capat…v-am atasat imaginea cu mine:D ca sa stiti ca eu sunt aia…incantata sunt sa va cunosc…si sa va incep incet incet , asa cum am invatat sa merg in picioare, sa va vorbesc in imagini din nou. Sa ne fie bine!(nu sa traiti bine:P!)
http://www.youtube.com/watch?v=LpgQlGzhhJg&feature=related enjoy!
Asta pentru tine este draga Cos…Like a promise…!Revinim intre oameni!
Am citit ce ai scris tu aici ascultand linkul de youtube pus
Ce frumos lucru ca ai apucat sa traiesti lucrurile alea si esti foarte receptiva la ele inca!…. la locuri, la oameni, la mirosuri, la sunete, la tot…
O spui cu o urma de tristete? Sper ca nu…fiindca toti facem parte din sunete,din mirosuri,din locuri, cu oameni…Crezi ca eu nu ma pierd,well….uitata-te bine de cat timp nu am mai postat nimic din proiectul inceput cu “frumusetile urbane!” crezi ca din cauza ca a venit frigu’ si mi-ar fi inghetat degetul pe buton…nici gand! doar ca ….m-am ratacit si io un pic…:D da revin…si atunci sa vedeti voi!!! o sa va minunati de ce frumuseti stau printre noi:)
Legat de frumusetile urbane am si eu cateva chiar frumoase de “shareuit” dar nu mai am blog
. Chiar ca veni vorba: ce zici de frumusetile urbane sambata dimineata vara la ora 7-8 …. cum incep sa miste toate in lumina frumoasa de inceput.. mmm 
Sa stai pe o banca in parcul Justitiei si sa vezi asa intre 7 si 8 cum incep sa apara niste batranei , niste tineri cu un bebe, niste studenti somnorosi.. si sa le urmaresti gesturile, vorbele , sa ii vezi cum se aseaza pe banca de langa tine … cum incep sa observe ce frumos incep razele soarelui sa rasfete floricelele de sub bancutza pe care stau… si cum ii loveste si pe ei zambetul…:)
chiar ma gandeam inainte sa scrii tu , vazand niste poze, ce frumoase sunt astfel de dimineti…:)sa observi cum incep porumbeii sa se scalde in Bega:) ah da si minunate floricele albe din parcul Justitiei…waii,abia astept sa vina primavara!!!
eu propun ca intr-o zi foarte inghetata, sa faci o fotografie in fata la Olimpia echipei de culturism.
imi plac mai mult oamenii de zapada…sunt mai umani si mai calzi chiar daca au numai gheata in ei…stii de ce? ca au din oamenii adevarati numai mastria mainilor si imaginatie pura…iar restul e natura…:P napatata si neindustrializata.
Reuniune… Cand eram la acasa nu am avut niciodata senzatia unei bucurii a revederii cu cineva cunoascut. Erau zile cand la fiercare pas puteam saluta pe cineva cunoscut. Locurile se schimba, uneori radical. Iata-ma la Timisoara, unde intr-o zi splendida de test, caci primavara a trimis soli sa-si pregateasca revenirea, ma intalnesc si eu cu o persoana draga… Am fost uimit si foarte incantat. In Timisoara acest lucru mi s-a intamplat rar. Cunosc destul de putine persoane care sa imi dau sens zilei si azi am intalnit o astfel de persoana. Uau!!! Reuniune!!!