Frumuseti urbane…reloded
Dupa lungi cautari de frumuseti si “nefrumuseti”,m-am hotarat sa nu mai fac asteptarea asta asa de lunga si sa va bucur azi mai mult ca niciodata….cu un set mai mare si mai parfumat, ca doar suntem inca in luna lui florar;)
IN CAUTAREA CASEI CE O NUMIM CASA!
Nu stiu cati din noi, trecand pe strazi, in cautarile eurilor noastre,ne mai uitam si in sus..la cladirile ce ne suporta trupuile chinuite…eu fac asta si uite ce am descoperit! Minunatie de mai…o frumusete autentica a urbei, cu aer de ceausisme…si dedesuptul ei un birt cu urme de poezii scrise pe servetele albe si miros de tigari englezesti…cu domni artisti si femei perdute…
LICEUL PEDAGOGIC “CARMEN SILVA” Nu am sa va invit sa mergeti la scoala…oricat de frumoasa ar fi acea perioada de galanterii si firave priviri,cu prime iubiri si vremelnice liberalisme…va invit sa vedem cladirea…
un monument tacut intre salcamii in floare, mereu tanar in prea-batranetea sa…daca stai in ceas de noapte, la inceput de mai…cand salcamii miros a fericire…se poate auzi cantand pianul din camera principala unde se pofteau musafirii si unde domnisoarele tinere isi etalau frumusetea trupurilor incorsetate in rochii de bal…
Am un fetis,dupa cum observati…cladirile;;) eh…cum sa nu iti placa…mai ales cand sunt cele care ascund atatea fapte, vorbe si chinuiri…M-am oprit pe o straduta langa Parcul Copiilor in fata acestei case…si am simtit cum acolo sus, in acea minicamera cu acoperis si horn, ii aud tocul scrisnind pe hartie…a nebunie…al lui Eliade…sciind iubiri interzise…si nici acum descoperite!
Usile Domnului sunt inchise la SINAGOGA DIN PT.TRAIAN
Raman la aceste observatii ale mele fara cuvinte…minunatie arhitectonica si fara suflete…poate ca asa trebui sa fie…Zeul Suprem nu se gaseste acolo? Pentru cine slujeste in zilele de sambata,cui deschide fereastra cerului si asupra cui se pogoara in taina…cu sfintenia sa? Dumnezeul singuratic…nu are adepti:(
Dumnezeu s-a intrebat: de ce cladirea mea e goala…de ce in casa mea nu am suflete calde? de ce in curtea mea nu se aud glasuri de copii? Nu i-a raspuns nimeni pana acum…unui arbust micut i s-a facut mila de el si din iubire pentru El s-a facut mare, s-a catarat pe gardul curtii Domnului si a inflorit in pamatufuri mici rosii frumos mirositoare… Minunat!
Urmatoarea poveste…pe care v-o arat azi…dragilor…este una adevarata…se intampla intr-un timp din care nu mai sunt…se intampla in urba…in orasul asta cu atatea frumuseti si povesti minunate…e un pavaj…un mic petec de beton…unde un patron de birt;)(iertare celor care nu il considera birt, inclusiv iertare mie) a hotarat sa posteze pe o bucata de alama lucrata manual…un cuvant…poate doua….poate intr-o limba straina…un loc unde lumile se intalnesc,unde inhibitiile apar sau dispar,unde se aud inimi batand sau acele inimi inceteaza a mai bate de emotie,un loc unde oameni necunoscuti se intalnesc cu dansul,muzica,cu bucuria…pentru cunoscatori asta v-o dedic voua cu toata isteria si extazul meu…enjoy life! have fun!
Foarte frumos, cat despre ultima poza … despre D’arc … pot spune ca este o parte din noi, o parte de care nu vom uita pana la batraneti
)
Poti fi sigur de asta!;)
Ma faci sa iau in considerare serios sa ma apuc de umblat pe strazi in cautarea “frumusetilor urbane”. Numai sa fac rost de un aparat, si promit sa imi dedic o zi din saptamana, cateva ore, si sa plec in “expeditie”.