Suicidal coffee…status per day!
Mi-am promis ca nu mai scriu intimitati prostesti pe blogu’ asta dar intrerup incursiunea in frumusetile urbane pentru a lansa o tema de gandire,de ce nu chiar de discutie.asta scriam eu dis de dimineata sambata 16.05….
Am senzatia ca Dumnezeu(sau Zeul Suprem) a fost, este defapt foarte sadic…de ce? Fiindca a creat un asa amalgam de lut, o asa fiinta complexa si mai ales ca ia dat o asa mare libertate…libertate de a-si pune granite, limite, de a se ingradi, de a-si limita pana si propriile sentimente, propriile eu-ri nedescoperite,neimpartasite si nerecunoscute siesi.
Spun asta fiindca observ ca asa in lume, in interiorul ei, un univers nestiut,necunoscut…daca ne-am oferi libertatea aceea de a descoperi eu-rile ne-am ingrozi de catastrofele de care suntem raspunzatori fiecare, de monstrii adormiti in inconstient…
In fond nu a fost chiar asa de sadic Zeul Suprem…fiindca a stiut ce creaza…un monstru de lut, care e inzestrat cu frica, cu teama de a cauta in el insusi,constient ca astfel cautand va descoperi adevarata lui fata si se va cai ca a cutezat sa caute…va regreta momentul incursiunii si va deveni propriul ucigasal monstrilor interiori.Ar incepe o cursa lunga, o vanatoare in stil englezesc, unde din cea mai inaltatoare placere vanezi propriul eu…e o cursa frenetica, exaltanta, dorita din toate madularele fizice,simtita cu toti porii pielii si cu tot sangele ce curge in vene.O vanatoare englezeasca unde cu foarte mare eleganta ucizi cu sange rece…Oare care din categoriile de oameni(doua la numar) sunt veritabili, care ajung fericiti…?
1.Cei care pornesc cautarea monstrilor interiori, ii gasesc, poate chiar se imprietenesc cu ei, incep sa isi puna limite, sa isi traseze linii in nisip, si isi spun: “Pana aici ai voie sa treci! Pana aici te poti desfasura, tu, monstrule al meu…dincolo de linie e viata mea!Daca vrei sa convietuim trebuie sa respecti limitele mele!”
si
2.Cei a caror viata intrega este o limitare, a caror viata este o frica, teama permanenta de acesti monstrii, care nu cauta veninul si otrava din ei si prefera sa traiasca in necunoatere de sine, in “banalism”, in comun,care nu cunosc adevarata fata a vietii si nu isi dau ocazia sa o invite la o cafea…
CONCLUZIA MEA: nimeni nu e atat de curajos! Nimeni nu va reusi vreodata sa isi afle cutezanta! Murim nestiutori exactasa cum ne nastem…si iar ajungem la nenumaratele teorii arhicunoscute ca viata nu este decat un drum spre moarte si ca defapt traim un ciclu ce nu se va termina nicicand, ramanem nemuritori si nestiutori! Tris….
ai alta parere…dezbate…contrapuncteaza-ma…feel free to judge!
Necunoastere de sine, monstrii interiori…Pana la urma, ce inseamna cunosterea de sine? ” Cunoaste-te pe tine insuti!”Cum realizezi acest lucru? Prin introspectie.Goethe spune ca Socrate nu s-ar fi referit la acest lucru ,ci la cunoasterea ta in relatie cu celalalt. Dar vine un martir crestin si spune ca mai degraba cunoastem cerul si adancurile marii decat sa descoperim taina sufletului. Stai langa un om o viata si , la un moment dat, face un gest care te surprinde cu desavarsire.
Omul, pe care tu il numesti ” monstru de lut” a fost faurit din dragoste nemasurata. Si , tocmai din aceasta dragoste, i s-a oferit si libertatea de a alege intre bine si rau, intre o viata traita dupa norme pamantesti si alta in sprititul crestin, cu gandul la ceea ce se va intampla”dupa..”.Pana la urma, care e masura dupa care e judecata viata nostra pe acest pamant?
Eu cred ca lipsa de masura…sa indraznesti fara masura, sa ai pasiuni fara masura care sa te impiedice sa iti dramuiesti pornirile interioare, sa iubesti fara masura, sa suferi fara masura. Nimic sa nu fie ” prea mult”.
Sa iti exorcizezi monstri interiori, sa ii scoti in piata publica a sufletului tau, sa ii judeci, sa simti o placere imensa cand le vezi capul rostogolindu-se pe pietrele reci, sa te hranesti cu sangele lor intr-o stare de euforie vecina cu delirul, e o chestie periculoasa.Cum ajungi sa iti invingi propri monstrii, sa ii tii incatusati in pesterile inimii la portile careia ai tu singur cheile?
Cred ca prin iubire.Sa o imbratisezi, sa ii asterni masa asemenea fiului risipitor care se intorce acasa, sa jertfesti in locul vitelului gras propria inima, sa faci mare banchet ca Dumnezeu te-a invrednicit sa o gasesti, sa nu ii fugi din cale de frica ca te va rani, sa nu te legi de catarg la fel ca Ulise cand auzea cantecul nimfelor sau ca marinarii mediteraneeni care cantau invers chemarea sirenelor pentru a scapa de vraja, ci sa o pretuiesti ca pe cel mai de pret lucru din viata ta.
Dumnezeu nu a fost sadic deloc, doar cei care nu sunt crestini sunt cu adevarat singuri. Un sfant statea sub un copac si a venit un discipol si la intrebat ” Maestre, de ce stai singur?”. El a raspuns:” nu eram singur, dar acum sunt cu adevarat”!
Liniile trasate pe nisip, barierele impuse monstrilor..ai grija sa nu patesti ca Arhimede, care desena cercuri pe malul marii in interiorul carora se credea in siguranta.pana a fost mancat de un monstru trimis de zei.
Care sunt oamenii cu adevarat fericiti? nu stiu..eu, sigur, nu sunt..darin crederea in aceasta pasare rara, care sper sa canta intr-o primavara si in inima mea, exista…pana atunci..ii pregatesc culcusul
Adi …de la Blaj
bun… am citit treaba asta ce ai scris aici de mult …. si mi s-a parut ca nici nu are sens sa iti scriu la ce nebunii ai scris aici … prea filozofica treaba asta… OK … suntem niste monstrii … suntem mai mult decat putem intelege … si … ce daca … sunt ceea ce sunt … si nu imi e rusine … pot fi mai bun … pot fi mai rau … dar sunt doar eu … bun pentru unii … rau pentru ceilalti … dar acelasi eu… sunt unic … si cu toate acestea sunt un simplu om … care traieste… iubeste… se enerveaza din nimicuri… injura … etc… sunt tot ceea ce las in urma mea … sunt toate parerile celorlalti despre mine … si totusi sunt mai mult decat atat… pentru ca am puterea sa le schimb … esti nelimitat (decat in timp… in spatiu… si in rate … iar ultimele sunt o limitare discutabila
… la ce te astepti de la tine? …. esti tot ceea ce esti acum + ceea ce vrei sa devii cu adevarat (adica potentialul) si nimic mai mult 
… cauta monstrii si ai sa ii gasesti … cauta ingeri si ai sa ii gasesti … oamenii nu sunt din lut… sunt din plastelina … stii de ce? … pentru ca poti fii orice vrei tu sa fii … atitudinea conteaza … important e sa stii cum vrei sa fii si unde vrei sa ajungi .. aaa… si cum vrei sa ajungi acolo … pe drumul cel mai scurt … sau cel mai corect … pentru ca cele doua sunt de cele mai multe ori opuse … e simplu nu?